Despre Islaz, Teleorman

Confluențe la Islaz

"Confluenţe" înseamnă legendă, evadare în trecut, când Oltul – fiul cel mare al unui împărat puternic – a pornit să-şi caute tatăl care fusese închis pe malul Mării Negre. Transformat în apă curgătoare mistuie stânca munţilor, gonind năvalnic la vale, spre câmpie. La Islaz drumul său ia sfârşit, apele fiindu-i primite de braţele răcoroase ale Dunării bătrâne. Întâmplare… destin…? Cine ştie…! Important este că islăzenii au fost hărăziţi să trăiască la confluenţa celor două ape, bucurându-se din plin de frumuseţile locului, dar şi de avantajele naturale. La Islaz se termină Oltenia şi începe Muntenia, acest fapt se reflectă în tot ceea ce înseamnă obiceiuri locale, fiind vorba de o altă confluenţă – cea a tradiţiilor. În comuna de la nord de Dunăre (dar şi singura din Teleorman de la vest de râul Olt) se îmbină vechiul cu noul, trecutul cu prezentul, dând naştere unor concepte noi despre viaţă, despre a trăi civilizat, preţuind trecutul şi intuind viitorul.